Страница: 2 : 1
Caldura mare
:
 Проза 2004-10-27 (12771 Показы)
Cantec studentesc
:
Стихотворения 2005-03-29 (10172 Показы)
Cănuță, om sucit
:
Проза 2006-06-27 (15471 Показы)
Cochetarie
:
Стихотворения 2008-02-03 (6683 Показы)
Conul Leonida față cu reacțiunea
:
Сценарии 2005-05-19 (10618 Показы)
Criticilor mei
: Sonet olimpian simbolist Indignatio facit...
Стихотворения 2009-05-12 (5675 Показы)
Cum să înțeleg țăranii
:
Проза 2005-06-11 (9439 Показы)
Cum stăm…..
:
Проза 2005-08-25 (7363 Показы)
D-l Goe
:
Проза 2002-09-23 (28456 Показы)
Dă-dămult... mai dă-dămult
:
Стихотворения 2006-06-27 (9121 Показы)
Da... nebun!
:
Стихотворения 2009-04-20 (8869 Показы)
De ce?
:
Стихотворения 2005-08-21 (8204 Показы)
Discreție
:
Стихотворения 2009-04-14 (7041 Показы)
Doamna cu evantai
: Epigrama
Персональные 2003-01-15 (10943 Показы)
Elegie
:
Стихотворения 2002-09-27 (7931 Показы)
Epigrame
:
Стихотворения 2009-04-15 (6347 Показы)
Erato, scapă-mă!
:
Стихотворения 2009-04-15 (5649 Показы)
Excelsior
:
Стихотворения 2008-02-03 (5853 Показы)
Fat Frumos Cu Mot in Frunte
: Poezie
Стихотворения 2002-11-27 (21010 Показы)
Filozoful Blagomirea
:
Стихотворения 2009-04-25 (5454 Показы)
Idilă
:
Стихотворения 2005-10-07 (23606 Показы)
Jertfe patriotice
:
Проза 2005-05-24 (7078 Показы)
Justiția română
:
Проза 2005-06-07 (7326 Показы)
Justiție
:
Проза 2004-11-07 (14658 Показы)
La moși…
:
Проза 2005-06-20 (10735 Показы)
Lanțul slăbiciunilor
:
Проза 2004-11-07 (15565 Показы)
Magnum Mophtologicum
:
Стихотворения 2009-05-07 (5130 Показы)
Mitică
:
Проза 2005-06-12 (7526 Показы)
Moftangii
:
Проза 2005-05-20 (8620 Показы)
Moșii
:
Проза 2005-06-08 (13687 Показы)
Norocul și Mintea
:
Проза 2005-08-22 (25830 Показы)
O scrisoare pierdută
:
Сценарии 2004-11-07 (17369 Показы)
O zi solemnă
:
Проза 2005-06-15 (8530 Показы)
O, Nirvana!
:
Стихотворения 2010-03-07 (5496 Показы)
Oda
:
Стихотворения 2005-05-20 (8244 Показы)
Pe oceanul vremii
:
Стихотворения 2005-06-27 (7521 Показы)
Politică
:
Проза 2005-05-21 (7035 Показы)
Proces Verbal
:
Проза 2005-05-28 (9609 Показы)
Ruga spiritistului
:
Стихотворения 2008-02-03 (5952 Показы)
Se poate glumi?
:
Проза 2011-03-18 (10284 Показы)
Semnul
:
Стихотворения 2005-07-13 (8796 Показы)
Situațiunea
:
Проза 2005-06-24 (8219 Показы)
Sonet brutal
:
Стихотворения 2009-05-01 (5417 Показы)
Telegrame
:
Проза 2005-05-26 (11555 Показы)
Triumful talentului...
:
Проза 2005-06-27 (8693 Показы)
Ultima oră!...
:
Проза 2005-07-01 (7078 Показы)
Un pedagog de școală nouă
:
Проза 2005-05-22 (41816 Показы)
Unui poetastru
:
Стихотворения 2009-04-15 (5511 Показы)
Urgent
:
Проза 2005-06-05 (10078 Показы)
Страница: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Биография Ion Luca Caragiale
Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie 1852, Haimanale, județul Prahova, astăzi I. L. Caragiale, județul Dâmbovița, d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.
Atras de teatru, Luca s-a căsătorit în 1839 cu actrița și cântăreața Caloropulos, de care s-a despărțit, fără a divorța vreodată, întemeindu-și o familie statornică cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.
Primele studii le-a făcut între anii 1859 și 1860 cu părintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploiești, iar până în anul 1864 a urmat clasele primare II-V, la Școala Domnească din Ploiești. Până în 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la București.
Viitorul mare clasic a absolvit Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, pe care l-a numit, în Grand Hôtel „Victoria Română”, orașul său natal. Singurul institutor de care autorul Momentelor și-a adus aminte cu recunoștință a fost ardeleanul Bazil Drăgoșescu, acela care în schița memorialistică După 50 de ani l-a primit în clasă pe voievodul Unirii. Adolescentul Iancu a început să scrie în taină poezii, dar înainte de debutul literar a fost fascinat de performanțele teatrale ale unchiului său, Iorgu Caragiale care era actor și șef de trupă, fixată la București sau ambulantă. În 1868 a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele acestuia, Costache, preda la clasa de declamație și mimică. În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luându-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie. Tot în anul 1870, a fost numit copist la Tribunalul Prahova.
Caragiale și fiul său MateiuLa 12 martie 1885, s-a născut Mateiu, fiul natural al Mariei Constantinescu, funcționară la Regie, cu Caragiale, care îl declară la oficiul stării civile. L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la Familia, era sufleur și copist în trupa lui Iorgu. În 1871, Caragiale a fost numit sufleur și copist la Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly. Din 1873 până în 1875, a colaborat la Ghimpele, cu versuri și proză, semnând cu inițialele Car și Policar (Șarla și ciobanii, fabulă antidinastică). S-a născut, prin urmare, autorul satiric, însă prin sacrificarea poetului liric, căruia îi va supraviețui, ocazional, autorul de fabule, epigrame și parodii.
În 1889, la 7–8 ianuarie s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete: Ioana (n. 24 octombrie 1889) și Agatha (n. 10 noiembrie 1890), care se sting de timpuriu din cauza unei tuse convulsive sau a difteriei (la 15 iunie respectiv 24? martie 1891). La 3 iulie 1893 i se naște un fiu, Luca Ion.
În 1889, anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul În Nirvana. În 1890 a fost profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe, iar în 1892 și-a exprimat intenția de a se expatria la Sibiu sau la Brașov. În 1903, la 24 februarie a avut o încercare de a se muta la Cluj, însă în luna noiembrie și-a stabilit domiciliul provizoriu la Berlin. În 1905, la 14 martie s-a stabilit definitiv la Berlin.
În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză. Rămășițele pământești sunt expuse în capela cimitirului protestant Erster Schöneberger Friedhof și depuse, la 14 iunie, în cavoul familiei, în prezența lui Gherea, a lui Delavrancea și a lui Vlahuță. Cinci luni mai târziu, la 18 noiembrie, sicriul cu rămășițele sale pământești a fost adus la București și, la 22 noiembrie 1912 s-a făcut înmormântarea la cimitirul Șerban Vodă. Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a făcut un ocol prin fața Teatrului Național și a continuat apoi drumul până la cimitir, în fruntea miilor de bucureșteni care au luat parte, la această solemnitate aflându-se toți marii scriitori ai timpului: Al. Vlahuță, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Șt. O. Iosif, O. Densușianu, Corneliu Moldovan, Delavrancea, Sandu Aldea, N.D. Cocea și alții.
|
Лучшие Тексты
