Страница: 2 : 1
Caldura mare
:
 Проза 2004-10-27 (12031 Показы)
Cantec studentesc
:
Стихотворения 2005-03-29 (9553 Показы)
Cănuță, om sucit
:
Проза 2006-06-27 (14748 Показы)
Cochetarie
:
Стихотворения 2008-02-03 (6028 Показы)
Conul Leonida față cu reacțiunea
:
Сценарии 2005-05-19 (10018 Показы)
Criticilor mei
: Sonet olimpian simbolist Indignatio facit...
Стихотворения 2009-05-12 (4992 Показы)
Cum să înțeleg țăranii
:
Проза 2005-06-11 (8741 Показы)
Cum stăm…..
:
Проза 2005-08-25 (6708 Показы)
D-l Goe
:
Проза 2002-09-23 (27403 Показы)
Dă-dămult... mai dă-dămult
:
Стихотворения 2006-06-27 (8447 Показы)
Da... nebun!
:
Стихотворения 2009-04-20 (8137 Показы)
De ce?
:
Стихотворения 2005-08-21 (7423 Показы)
Discreție
:
Стихотворения 2009-04-14 (6412 Показы)
Doamna cu evantai
: Epigrama
Персональные 2003-01-15 (10239 Показы)
Elegie
:
Стихотворения 2002-09-27 (7171 Показы)
Epigrame
:
Стихотворения 2009-04-15 (5720 Показы)
Erato, scapă-mă!
:
Стихотворения 2009-04-15 (5053 Показы)
Excelsior
:
Стихотворения 2008-02-03 (5246 Показы)
Fat Frumos Cu Mot in Frunte
: Poezie
Стихотворения 2002-11-27 (20200 Показы)
Filozoful Blagomirea
:
Стихотворения 2009-04-25 (4837 Показы)
Idilă
:
Стихотворения 2005-10-07 (22353 Показы)
Jertfe patriotice
:
Проза 2005-05-24 (6416 Показы)
Justiția română
:
Проза 2005-06-07 (6669 Показы)
Justiție
:
Проза 2004-11-07 (13916 Показы)
La moși…
:
Проза 2005-06-20 (10024 Показы)
Lanțul slăbiciunilor
:
Проза 2004-11-07 (14647 Показы)
Magnum Mophtologicum
:
Стихотворения 2009-05-07 (4496 Показы)
Mitică
:
Проза 2005-06-12 (6794 Показы)
Moftangii
:
Проза 2005-05-20 (7938 Показы)
Moșii
:
Проза 2005-06-08 (13009 Показы)
Norocul și Mintea
:
Проза 2005-08-22 (24873 Показы)
O scrisoare pierdută
:
Сценарии 2004-11-07 (16210 Показы)
O zi solemnă
:
Проза 2005-06-15 (7855 Показы)
O, Nirvana!
:
Стихотворения 2010-03-07 (4853 Показы)
Oda
:
Стихотворения 2005-05-20 (7405 Показы)
Pe oceanul vremii
:
Стихотворения 2005-06-27 (6754 Показы)
Politică
:
Проза 2005-05-21 (6361 Показы)
Proces Verbal
:
Проза 2005-05-28 (8890 Показы)
Ruga spiritistului
:
Стихотворения 2008-02-03 (5289 Показы)
Se poate glumi?
:
Проза 2011-03-18 (9576 Показы)
Semnul
:
Стихотворения 2005-07-13 (8047 Показы)
Situațiunea
:
Проза 2005-06-24 (7507 Показы)
Sonet brutal
:
Стихотворения 2009-05-01 (4717 Показы)
Telegrame
:
Проза 2005-05-26 (10821 Показы)
Triumful talentului...
:
Проза 2005-06-27 (7898 Показы)
Ultima oră!...
:
Проза 2005-07-01 (6372 Показы)
Un pedagog de școală nouă
:
Проза 2005-05-22 (41144 Показы)
Unui poetastru
:
Стихотворения 2009-04-15 (4857 Показы)
Urgent
:
Проза 2005-06-05 (9325 Показы)
Страница: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Биография Ion Luca Caragiale
Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie 1852, Haimanale, județul Prahova, astăzi I. L. Caragiale, județul Dâmbovița, d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.
Atras de teatru, Luca s-a căsătorit în 1839 cu actrița și cântăreața Caloropulos, de care s-a despărțit, fără a divorța vreodată, întemeindu-și o familie statornică cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.
Primele studii le-a făcut între anii 1859 și 1860 cu părintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploiești, iar până în anul 1864 a urmat clasele primare II-V, la Școala Domnească din Ploiești. Până în 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la București.
Viitorul mare clasic a absolvit Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, pe care l-a numit, în Grand Hôtel „Victoria Română”, orașul său natal. Singurul institutor de care autorul Momentelor și-a adus aminte cu recunoștință a fost ardeleanul Bazil Drăgoșescu, acela care în schița memorialistică După 50 de ani l-a primit în clasă pe voievodul Unirii. Adolescentul Iancu a început să scrie în taină poezii, dar înainte de debutul literar a fost fascinat de performanțele teatrale ale unchiului său, Iorgu Caragiale care era actor și șef de trupă, fixată la București sau ambulantă. În 1868 a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele acestuia, Costache, preda la clasa de declamație și mimică. În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luându-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie. Tot în anul 1870, a fost numit copist la Tribunalul Prahova.
Caragiale și fiul său MateiuLa 12 martie 1885, s-a născut Mateiu, fiul natural al Mariei Constantinescu, funcționară la Regie, cu Caragiale, care îl declară la oficiul stării civile. L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la Familia, era sufleur și copist în trupa lui Iorgu. În 1871, Caragiale a fost numit sufleur și copist la Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly. Din 1873 până în 1875, a colaborat la Ghimpele, cu versuri și proză, semnând cu inițialele Car și Policar (Șarla și ciobanii, fabulă antidinastică). S-a născut, prin urmare, autorul satiric, însă prin sacrificarea poetului liric, căruia îi va supraviețui, ocazional, autorul de fabule, epigrame și parodii.
În 1889, la 7–8 ianuarie s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete: Ioana (n. 24 octombrie 1889) și Agatha (n. 10 noiembrie 1890), care se sting de timpuriu din cauza unei tuse convulsive sau a difteriei (la 15 iunie respectiv 24? martie 1891). La 3 iulie 1893 i se naște un fiu, Luca Ion.
În 1889, anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul În Nirvana. În 1890 a fost profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe, iar în 1892 și-a exprimat intenția de a se expatria la Sibiu sau la Brașov. În 1903, la 24 februarie a avut o încercare de a se muta la Cluj, însă în luna noiembrie și-a stabilit domiciliul provizoriu la Berlin. În 1905, la 14 martie s-a stabilit definitiv la Berlin.
În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză. Rămășițele pământești sunt expuse în capela cimitirului protestant Erster Schöneberger Friedhof și depuse, la 14 iunie, în cavoul familiei, în prezența lui Gherea, a lui Delavrancea și a lui Vlahuță. Cinci luni mai târziu, la 18 noiembrie, sicriul cu rămășițele sale pământești a fost adus la București și, la 22 noiembrie 1912 s-a făcut înmormântarea la cimitirul Șerban Vodă. Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a făcut un ocol prin fața Teatrului Național și a continuat apoi drumul până la cimitir, în fruntea miilor de bucureșteni care au luat parte, la această solemnitate aflându-se toți marii scriitori ai timpului: Al. Vlahuță, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Șt. O. Iosif, O. Densușianu, Corneliu Moldovan, Delavrancea, Sandu Aldea, N.D. Cocea și alții.
|
Лучшие Тексты
